Fara alte introduceri astha e capitolul 1 = O greasala de incepator =
Offf...mama, daca ai stii tu cat regret zilele in care tipai la mine sa ma trezesc si sa merg la scoala ! Jur ca as face orice ca sa fie totul la fel. Dar nu mai e nimic de facut. Corpul tau e rece...ingropat la cativa metri sub pamantul negru. Sper ca sufletul tau ma vegheaza de acolo de unde este el. Dar nu te-as invinovatii daca nu ar face asta. Nu merit, mama, nu merit nimic. Viata ta pretioasa a fost curmata datorita prostiilor mele, datorita greselilor. De ce tu ? De ce tu si nu eu ? Nu e drept mama...nimic nu e drept in lumea ata. Sper ca acolo unde esti tu e mai bine. De ce nu ma iei la tine ? De ce ma lasi in lumea asta in care aerul devine irespirabil pe zi ce trece ? Mama !! Ma simt ca o criminala ! Nu ma pot privi in oglinda ! Tot ce vad e o criminala, o creatura imorala, nu mai vreau sa ma vad ! Imi impun sa cred ca nu a fost vina mea, dar a fost ! Jur mama, nu am vrut niciodata sa mori ! Te iubesc, mereu te-am iubit ! Erai singura persoana pe care o mai aveam ! Am fugit de acasa de o saptamana. Nu ma mai intorc acolo, nu ma mai intorc acolo niciodata ! Tatal meu...fiinta care se presupune ca mi-a dat viata alaturi de tine. E de nerecunoscut ! Nici cateva zile de la moartea ta nu au trecut si deja are planuri de nunta. Nu vreau alta mama, daca nu te m pe tine, nu mai vreau pe nimeni ! Sper ca ma vei ierta pentru ca am parasit casa. Acea casa a fost cladita cu ajutorul muncii tale, ai facut totul pentru mine. Ca sa traiesc ca o printesa. Iarta-ma, dar printesa tocmai a parasit castelul. Parasid acel loc, am renuntat la tot ce tine de trecut, familie, prieteni, lucruri materiale, am renegat tot ce imi apartine. Crezi ca am luat decizia corecta ? Spune-mi tu, mama, pentru ca eu nu sunt sigura. Eu actionez asa cum am facut pana acum. Ma las condusa de manie, de teama, de ura... Iti mai amintesti cand spuneai ca sunt ceea ce ti-ai dorit vreodata ? Ca sunt totul pentru tine ? Ca nu iubesti pe nimeni mai mult decat pe mine ? Mama, mai simti acelasi lucru ? Ahhhh...ce copil sunt ! Tu nu mai simti nimic...nu mai ai cum sa simti ceva ! De ce mama ?! De ce m-ai parasit ?! Nu sunt in stare de nimic fara tine ! Cand erai in viata nu am realizat si nu am apreciat toate eforturile tale ! Te tratam ca pe o sclava, te uram pentru ca ma iubeai prea mult ! Si acum....te iubesc prea mult, dar e prea tarziu sa-ti arat afectiunea mea. Am constiinta prea incarcata, noaptea nu ma ia somnul ! Imi tot apare in minte chipul tau angelic patat de sange. Din ochii tai sclipitori se prelingeau rauri de lacrimi. Si eu ?! Priveam stupefiata, dar fara sa fac nimic, desii ajunsesei in acea stare datorita mie. De ce am fugit de tine ? Nu aveai de gand sa-mi faci nimic, decat sa ma certi. Daca ai stii cat imi lipsesc mustrarile si reprosurile tale. Dar mereu aveai dreptate, constientizez asta. Sunt un copil problema de cand ma stiu, dar nu ma gandeam ca o sa-ti cauzez chiar eu moartea ! Ce ai simtit cand acea masina a dat peste tine ? Nu te-a durut la fel de mult cat te-a durut faptul ca eu am fost cea care te-a impins in fata masinii ! Iarta-ma mama ! Eram orbita de ura, eram influentata de tata si de minciunile care mi-le indruga despre tine...Cum am putut fi atat de naiva ? De ce nu am avut incredere in tine ? Mereu mi-ai vrut binele ! De ce am fost asha agresiva ? Parca innebunisem, nu mai suportam sa ma atingi. Si acum as face orice pentru mangaierea ta blanda. Unde au disparut acele clipe in care ma simteam protejata in bratele tale ? Imi amintesc nostalgicele momente din copilarie, cand stateam in camrea mea impreuna, tu, citindu-mi povesti de culcare, si eu nu te mai lasam sa pleci. Plang cand in fata ochilor imi rasar momentele in care imi periai cu atata grija frumosul meu par auriu. Ce s-a schimbat de atunci ? Iti spun eu ce, am luat decizia proasta de a creste si de a ma maturiza. Dar m-am maturizat mai mult decat trebuie. De ce am facut asta ? Stii doar cat iubeam sa fiu copil. Imi pare rau ca am aruncat pe apa sambetei cei mai frumosi ani din viata mea, anii alaturi de tine... Afara se racorea din ce in ce mai tare. Simteam cum corpul imi tremura datorita vantului care incepea sa bata cu putere. Cerul era intunecat si picaturi de ploaie mangaiau pamantul. Am lasat un buchet de trandafiri albi pe mormantul sobru si pustiu al mamei mele si am plecat cu pasi marunti, indreptandu-ma spre iesirea din cimitir. Mii de trupuri ce isi dormeau somnul de veci se aflau acolo. Nu-mi era teama ca ma afla intr-un cimitir si afara e intuneric. Eram in sigurantza pentru ca stiam ca mama mea se afla acolo.... Nu aveam casa, asa ca nu ma grabeam. In ultima perioada am dormit la o prietena. Dar nu-mi permit sa o mai deranjez. Mi-am deschis geamantanul cel destul de incarcat si mi-am scos un palton negru si l-am pus pe mine. Iesisem din cimitir si ma indreptam spre gara ! Drumul nu avea sa fie foarte lung, desii nu mergeam foarte repede ! Nu ma mai simteam legata de acest oras ! Eram dispusa sa plec undeva departe. Undeva unde sa-mi limpezesc mintea... sa meditez la greselile mele si sa incerc sa ma schimb....Da...de aici v-a incepe calatoria vietii mele
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
sunt nerabdatoare sa citesc continuoarea deoarece povestea ta ma captivat total:X