Capitolul 2

Au trecut 2 ani de atunci...timp in carea viatza mea a luat o intorsatura drastica. La inceput ma credeam pregatita sa infrunt soarta, dar nu eram. Cum putea o pustoaica de 15 ani sa isi ia lumea in cap si sa plece fara de urma pe meleaguri straine ? Nu m`am gandit o secunda la pericolele care urmau sa`mi iasa in cale. Pur si simplu am vrut sa plec, sa fug de responsabilitate, sa`mi lepad povara. Nu am meditat nici pentru o clipa la actiunile mele. Pur si simplu mi`am luat lucrurile care mi`au ramas si am plecat il lumea larga cu primul tren ce a ajuns in gara. Nici macar nu aveam o destinatie fixata in minte. Urma sa merg acolo unde ma ghida asa zisul meu noroc. Era pentru prima data cand imi paraseam orasul natal. Parintii mei ma izolasera de lumea de afara fara vre un motiv. Neincrederea lor ma indigna, infuria si hranea ura din mine. Ii vedeam ca pe niste monstrii ce incercau sa`mi rapeasca toata fericirea nepretuita de care un copil are nevoie. Pe tata nu`l mai respect. In toti acesti doi ani, nici macar nu a incercat sa ma caute, sa intrebe pe cineva despre fiica lui disparuta. Pur si simplu am disparut din mintea lui, la fel ca si mama. Daca as mai avea oportunitatea de a merge inapoi, primul loc la care m`as opri ar fi mormantul ei. Dar am jurat ca nu ma v`oi mai intoarce acolo, asha ca, imi pare rau , mama.
In acesti doi ani, am trecut prin multe...nu am avut o casa, nu am avut prieteni, nu am avut nimic. Cand trenul s`a oprit la ultima statie, am realizat ca nu mai am nimic. Eram flamanda, obosita si cu ochii incercanati de la lacrimi. Abia am avut putere ca sa cobor din tren. Drumul meu se oprea in acest orasel, al carui nume nu`l stiam. Toti din jur imi erau straini. Tot ce ma inconjura imi era strain...Incepusem sa ma panichez ! Am ajuns fix la revarsatul zorilor. Strazile erau pustii, nu se vedea picior de om pe strada. Stingheream confuza fiecare cotlon al zonei in care ma aflam. Nici nu stiam defapt ce cautam. Nu imi permiteam sa inchizirez o camera ca sa ma odihnesc. M`am oprit pe o banca si mi`am lasat capul in jos. Nu stiam ce urma sa fac. Aproape ca m`am lasat rapita de somn, dar tocmai cand eram pe punctul de a atipi, am simitit o atingere inocenta pe picioarele mele. Am tresarit crezand in acel moment ca sunt victima unei agresiuni, dar asa zisul meu agresor nu era decat o pisica.
M`am uitat la micutza cretaura cu blana albastruie ca cerul in miezul verii ce se afla la picioarele mele. Culoarea sa imi era tare dubioasa. Cred ca are un stapan excentric, iubitor al acestei culori. WoW ! Se pare ca o pisica avea sa`mi tina companie in acea dimineatza.
- Happy ! Aici erai ?! am auzit o voce masculina oprindu`se in fata mea. Aparent, era stapanul pisicii. Ceea ce insemna ca micutzul meu ghemotoc de companie urma sa plece. Era un animalutz atat de inocent si pufos. Parca nu l`as mai fi eliberat din bratele mele. Ii ofeream atat afectiune de care nu avea nevoie. Sunt sigura ca stapanul sau il iubea destul de mult. Caci se observa ingrijorarea din vocea sa, doar la gandul ca pisica l`ar fi putut parasi. Nu am indraznit sa ridic privirea, doar am eliberat pisica, aceasta sarind imediat in spatele stapanului sau protector. Tot ce am putut auzii a fost un simplu:
- Imi pare rau pentru deranjul cauzat Happy, are obiceiul de a se juca cu toata lumea. am auzit o scuza din partea tanarului ce s`a intors cu spatele continuandu`si drumul alaturi de Happy, pisicutza ce a reusit sa ma faca sa zambesc doar pentru o secunda. Nu mai avea rost sa ma gandesc la acest lucru. Aveam ocazia de a`l intreba pe stapanul sau unde pot gasi o cazare, cel putin pentru cateva zile, timp in care as fi reusit sa`mi gasesc un loc de munca. Dar nu aveam curajul de a`l intreba acest lucru marunt. M`am ridicat abatuta de pe banca...si am pornit in directia opusa. Mergeam pierduta pe strada pustie, dar dinnou am tresarit la auzul unui mieunat indraznet. Un suras a reusit sa mi`se strecoare printre buze. M`am aplecat si am mangaiat urechea stanga a motanului. In timp ce rasfatam micuta fiinta ce`mi imbuna ziua. Am ridicat privirea si in ochi mi`a rasarit un baiat destul de inalt imbracat intr`o tinuta de sportiva, cu parul ciufulit si cu privirea somnoroasa. Ma amuza postura lui. Nu cred ca e cea mai buna dimineatza pe care a avut`o pana acum.
- Scuze, stiam ca e jucaus, nu insistent... cand am auzit dinnou vocea, am realizat ca e acelasi tip, este stamanul pisicii. Se pare ca ii face ceva probleme. Ma simteam copesita de afectiunea motanelului, dar si stanjenita pentru ca ii facea probleme stapanului sau. Tanarul nu parea atat de dispus sa`si fugareasca animalul de companie prin tot orasul, asa ca cel mai bun lucru pe care il puteam face era sa stau pe loc pentru un moment. Si eu mi`am dorit enorm un animal de companie, dar tatal meu a considerat ca nu am nevoie de asha ceva. Mi`a impus sa cred ca ingrijirea si cresterea unui animalutz e ceva inutil. Mama nu avea niciun cuvant de spus in fatza lui asa ca nu aveam niciun aliat de partea mea. Mi`am pierdut 15 ani in spatele mormanelor de carti. Cunosc atatea lucruri, am informatii din fiecare domeniu. Dar la ce rost ? La ce rost daca nu cunosc lumea cu adevarat. Daca nu stiu nimic despre cum este sa traiesti....cum e sa traiesti cu adevarat viatza....
Am plecat de acasa...asha ca nu mai pot da innapoi. O sa lupt, o sa invatz sa traiesc...o sa invatz sa ma descurc in viatza. Desii visul mamei a fost sa fiu o puternica femeie de afacere. Nu voi putea sa`i indeplinesc dorintza. Drumul meu catre un liceu prestigios a fost oprit de catre o bariera. O bariera inevitabila ce m`a determinat sa o iau pe alt drum. Drumul acela m`a adus in acest oras.
Vreau sa`mi castig propria existentza pe cont propriu ! Si sunt sigura ca voi reusi ! Daca nu am avut ambitia necesara de a ma elibera din captivitatea sub care ma aflam in propria casa pana acum, o sa am ambitia necesara pentru a`mi croi un nou drum intr`o noua viatza ! Dar cum voi putea face astha daca nu cer ajutorul cuiva pentru inceput ? Asha ca, imi voi lasa pentru o clipa teama la o parte si o sa apelez la un strain. Nu`l cunosc, nu ma cunoaste. Dar voi risca si`l voi intreba un lucru stupid. Dupa cum se spune, nu risti, nu castigi !
- Hey...crezi ca ai putea sa......

To be continued
Muahahaha !! Suspans la finalul capitolului !! Adevarata maleficitate [ daca maleficitate e cuvant ]
Deci...sper ca v`a placut...v`oi aduce nextul curand...sper :))